Roman sau European?

Iata-ne deci si integrati european. Daca de acum printr-un reflex orgolios, providentiala luciditate sau chiar oportunism isoric vom fi mai putin netrebcnici (intr-o semantica larga) poate vom reusi sa folosim si sa asimilam profitabil instrumentele, procedurile si resursele imensului potential comunitar, conservand in acelasi timp cu atentie ce este valoros in individualitatea noastra nationala. Si daca nu, ei bine ce-o sa fie? Am irosit atata vreme si capital, am impins la retragere dezgustatata sau la exil exasperat atatia compatrioti de valoare, am refuzat iresponsabil atatea maini intinse in ajutor, incat ma tem ca nici un nou esec nu ne va zdruncina intr-atat incat coagulandu-ne constiinta colectiva sa ajungem la a spune ferm: asa nu se mai poate, trebuie sa schimbam categoric si fundamental ceva.

Dar iata-ma perpetuand la randul meu un grav betesug romanesc: neincrederea dizolvanta, scepticismul ologitor fata de reusita oricarui proiect national (asta daca ne vom fi angajat vre-o data cu adevarat intr-un mare proiect comun) ce blocheaza ipoteticele noastre reflexe vitale ca si comunitate, opunandu-le o fatalitate aparent imuabila. Sa va mai amintesc de mitul naiv al ghinionului istoric si al potrivniciei geografice sau de esenta hipnotica pentru o intreaga natiune a formulei "Ce sa-i faci? Asta e..."?

Cel putin eu nu voi continua asa. Pana acum in discursurile mele vituperante la adresa tembelismelor, lipsei de caracter sau ticalosiilor de-a dreptul, pe care le observam la tot pasul in societatea romaneasca, foloseam persoana I-a plural etnica, adica mai precis: "noi romanii". Asta pentru ca nu-i rezonabil sa-i bestelesti numai pe "ceilalti" cand faci la randul tau parte din acesta fatala comunitate, dar si din umilinta de a ma sti purtatorul catorva metehne autohtone a caror toxica eclozare nu stiu intotdeauna sa o reprim.

Acum, ca cetatean cu acte in regula al Uniunii Europene, am decis sa fac "curatenie generala" si pe langa rezolutiile care tin de truda launtrica pentru a deveni un om mai bun, ma voi asocia si la nivelui fomularilor, desigur numai acolo unde merit, doar cu figurile pe care le apreciez si stimez, incercand sa integrez si in propria-mi constiinta virtutile lor exemplare.

De aici inainte ingalatii, hahalerele, slugile si oportunistii, analfabetii grandomani sau agresivi, smecherii si hotii, canaliile, bigotii si patriotii verzi, grobienii care nu stiu sa asimileze regulile minimale ale traiului in comun, toti acestia si toate speciile lor conexe nu vor mai capata cautiunea solidaritatii mele de sorginte etnica. Daca majoritatea romanilor va continua sa perpetueze inertial modelele mentale, comportamentale sau afective care ne-au definit atat amar de vreme ca trogloditi pitoresti de la periferia civilitatii, eu ma voi considera si declara ritos EUROPEAN, inlocuind formula solidara de pana acum cu distanta persoanei a 2-a plural intr-un dezgustat: "voi romanii"!