Soimul patriei devenit curcan al ideii comuniste

Ca persoana care a trecut cu pretul a nenumarate acute disperari si greu vindecabile traume umilintele si teroarea pe care comunismul le-a adus peste noi, nu pot sa nu reactionez vehement si intolerant la evocari ignorant duioase sau amnezic idealizate ale acestei ideologii, cu atat mai mult cand ele nu vin nici din partea unor lichele care si-au pierdut stapanul ce le rasplatea generos encomiasmele nerusinate nici din partea vre-unui aparatcik ce a trait inainte de ’90 in total delir sau in abandonul oricarui rudiment de demnitate sau onestitate, operand activ in serviciul partidului unic.

Eu nu (mai) citesc ce scrie Tov. Bucurenci in primul rand pentru ca nu pun mare pret pe ce sau cum gandeste si nici pe fondul germinativ al pretioaselor sale cogitatii (vezi nivel de informare, virtuti asociative sau acuitate analitica), iar faptul ca-i baiat frumusel nu are efect la mine. Am aflat asadar despre ultima sa (am sentimentul ca mai urmeaza) tampenie, din Emisiunea facuta de Plesu si Liiceanu la RealitateaTV (respect pentru asemenea decizie de continut), de ieri seara, 14 ianuarie.

Cei doi, care se numara printre putinii romani in viata ce merita sa constituie modele in aceasta tara daca ne-o dorim mai putin grotesca, au fost inca prea eleganti trimitandu-l pe Tov. Bucurenci doar la biblioteca. Eu l-as trimite pentru inceput in Coreea de Nord pentru vre-o 10 ani ca sa asimileze empiric felul in care nobilele idealuri ale umanistei ideologii comuniste sunt inca o data pervertite de o nefericita sau devianta aplicare.

Numai la asa o reactie poate duce debilitatea naiva a folosirii ca argument pentru simpatia natanga, ignara si ultragianta pentru memoria a sute de milioane de victime, purtata ideii comuniste, a fandoselilor ipocrite, vandute profitabil sau de-a dreptul tembel, ale unei stangi occidentale care ori habar n-are pe ce lume traieste ori stie dar prefera din interes, ranchiuna ori teribilism sustinerea acestei monstruozitati in dispretul tuturor evidentelor. Sa nu uitam ca aici nu este vorba de teoretizari de cafenea sau forum de antropologie politica, ci de statisticile macabre ale dezastrelor umane, sociale si economice pe care ideologia comunista le-a produs oriunde va fi fost ea pusa in practica.

Tov. Bucurenci mai vorbeste, tot in dodii, si despre "crasa nedreptate a inegalitatii sanselor" ca viciu grav al societatilor liberale si democratice, ignorand (mi-a venit sa spun "uitand" dar mi-am amintit ca are sansa de a fi prea tanar pentru a avea ce sa-si aminteasca) ca in statele care au avut cataclismicul ghinion sau suicidiara optiune a comunismuliui, sanse reale nu existau pentru nimeni. Este precum confuzia mistificatoare despre pretul scazut al alimentelor de pe vremea regimului comunist; or fi fost ele ieftine, dar aduceti-va aminte, lipseau cu desavarsire! In contra-exemplu, eu nu cunosc societate cu o idelologie mai radical liberala, cu o politica a statului minimal mai prezenta, mai distantata de orice reflex social(ist)-democrat ca SUA, iar daca nici acolo nu exista sanse pentru oricine vrea sa munceasca pentru a le fructifica, atunci nu stiu unde exista. Stiu insa despre alte state democratice unde efectele paguboase si dezechilibrante ale unor masive interventii etatiste incep sa apara.

Ca sa nu mai spun ca a scrie un text in care comunismul este o “idee umanista nobila” si de ce nu, viitorul luminos al omenirii, pe un iMac american dupa ce te vei fi dat jos dintr-o masina englezeasca, dovedeste o crasa inconsecventa si este, daca nu mai mult, atunci o sanctioanbila lipsa de stil.

Recomand pentru autenticitate trecerea urgenta la un cochet costum chinezesc de pe vremea revolutiei culturale, insotit de un elegant stilou Flaro cu penita de iridium, acesta din urma pentru notele de abjurare si pententa pe care, am optimismul sa cred, ratacirea din textul articolului Mortul din culpa le va impune cu urgenta.